Tristeţe cu pâine

frank-wendel

Bucurie cu pâine albӑ şi moale
n-o sӑ ştie nimeni cӑ eşti o tristeţe neagrӑ şi acrӑ,
Lasӑ, o sӑ mӑnânc din coajӑ sӑ prind culoare…
***
Vine o zi când te pӑrӑsesc toţi, fӑrӑ niciun motiv.
Pleacӑ şi gata, nu-şi iau rӑmas bun,
aşa cum nu ţi-au dat bunӑ ziua când au apӑrut.
Trenurile molfӑie miezul,
gândind cӑ jarul care l-a copt
le vor da încӑ un şfung
spre o bucurie promisӑ,
şi mӑ rog, de ce s-ar opinti,
dacӑ urmӑtoarea staţie are gara închisӑ?
***
Tristeţe cu pâine
o bat de coajӑ într-o ştergurӑ cu iţa în cruce
sӑ-i rӑmânӑ durerile toate,
sӑ n-aibӑ unde le duce.
De tine mӑ doare
atât cât ar putea sӑ doarӑ pierderea unui suflet,
odatӑ prieten,
aşa trist şi rӑsucit de-a-ndoaselea într-un melc
ce nu-şi mai duce casa nicӑieri.
Lasӑ, bucurie cu pâine albӑ şi moale
n-o sӑ ştie nimeni, chiar nimeni
de tristeţile de ieri.
Şi cine ştie, poate, aşa cum ziceai,
or veni anotimpuri…poate,
poate mai mâncӑm ce rӑmâne din miez.
***
© Ioana Haitchi, 21.12.2016, Klausenburg
Foto: Frank Wendel
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate

Save

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s