Poezia, dumnezeul îndrӑgostiţilor

gand-07-02-1988

Erau vremuri când puteai gӑsi pe ultimele file ale caietelor câte un vers, doar gândurile ei strecurate, scrise cu sârguinţa jocului care o pregӑtea pentru poezie. Doar acel copil care an de an închidea drumurile netrebnicilor şi deschidea altele pe care nu ştia sӑ le pӑşeascӑ decât ea.

O neînţeleasӑ în multe privinţe, una prea firavӑ pentru a se arӑta, ascunzându-se în spatele discurilor şi ghiulelelor. Acolo era aceea care trebuia sӑ fie vӑzutӑ atunci, mare şi neînfricatӑ, Ioana campioana. Şi Ioana cea rea scria pe-ascuns poezie şi pe sub plăpumi avea cenacluri cu toate cӑrţile împrumutate pentru o noapte. Dumnezeu ştie cum au mai scӑpat caiete de acum mai bine 30 de ani.

Acum am gӑsit o poezie scrisӑ la foc automat.
Este originalul poeziei Gând, 07.02.1988, Cluj.

Gând

Cu ochii-nchişi, cu mintea-n tâmple,
Aştept ceva sӑ se întâmple,
Dar toate sunt la locul lor,
Nici clipa nu mӑ mai înşalӑ,
Dar ochii-mi plâng de obosealӑ
Şi ochii-mi plâng de dor.

Afarӑ iarna este seacӑ
Şi fӑrӑ tine sunt sӑracӑ
Şi-i frig şi toate o sӑ treacӑ
În gând se simte iarӑşi vara,
E ger în mine şi nu-i bine
De trece noaptea fӑrӑ tine,
De trece iarӑşi seara.

Şi tot degeab-ar înflori
La geamul meu încӑ o zi
La capul meu zilele toate,
Dacӑ acum când te iubesc
Buzele mele se-ofilesc
Fiindc-au rӑmas nesӑrutate.

© Ioana HAITCHI, 22.02.2017, Klausenburg
Foto: Ioana Haitchi
© Ioana HAITCHI – Copyright – Toate drepturile rezervate

Save

Save

Anunțuri

1 comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s