Cosmetica spiritualã sau cum îi fardatã mama-dracului

cosmetica-spirituala-1-page-001

Ȋntr-o zi de ianuarie din anul 2014 eram într-un bistro din Cluj şi la o cafea am scris pe tabletӑ aceastӑ povestioarӑ. Am regӑsit-o întâmplӑtor. Era publicatӑ în revista “Transilvania Business” nr.39 la pag.75, apӑrutӑ la data de 10.03.2014. Am postat-o o singurӑ datӑ şi cineva a vӑzut-o şi i-a plӑcut.
A “vândut” titlul datoritӑ cӑruia a fost cititӑ. Mulţumesc!
***

– Auzi bade Nicã, știi ce-s banii?
– Domnișorucã dragã, banii-s ochiu’ dracului, sã știi de la mine.
– Da’ de ce?
– Tulai doamne’, da’ nimic nu v-o-nvãțat la școala aia de dereptori? Stai sã-ți spui. Banu’ îi ca ochiu’ socrei. Îi bine sã-l vezi cât mai rar, cã de nu, dracu’ te-o luat! Tãtã zîua te întreabã, îți cere socoatã și pîntru ce n-ai fãcut. Mere-o zî, mere douã șî-odatã tăt trebe sã-i închizi ochiu’.
– Da’poi, chiar așa?
– Lasã, cã nu tãt ce umblã cu fustã îi muiere.
– Nu crezi cã banii te-ar ajuta la agriculturã?
– Da’ de ce sã m-ajute? Nu vezi cã tãtã lumea vre’, bio și natural? Mie-mi ajunge. Nu vreu s-ajung ãl mai bogat om din cimitir, da’ soacrele, batã-le norocu’…nu le mai ajunge.
– Da’, cum?
– Zice cã dacã n-am averi de lãsat, nu-s de samã, îs ,,zero”. No, i-am lãsat unu’ de moștenire.
– Și aşa ai fãcut pace?
– Pe-aici nu-s ape mari, ,,punţile” nu-s de trebuințã. O auzît șî popa din sat. I-am scoborît șî lui vreo doi sfinţi sã-i țîie de urât.
– Te-ai pus rãu cu toți.
– Io, nu. De-atunci îi pace.
– Și totuși, ce te-ar face sã-ți schimbi pãrerea despre bani? N-ai vrea sã vezi lumea? N-ai vrea sã-ţi fie mai ușor? Vin bãtrâneţile. Ce te faci?
– Sã vie, n-am treabã. De bunã samã, c-or fi mai bune ca o soacrã.
– Și pensia?
– Ce-i cu ie’? Țî sã pare, cã dacã oi plãti amu’, oi lua mai mult decât mi-a da statu’ la minim? Dracu’ șî mama dracului s-o bãgat în tãte școlile alea pe care le-ai fãcut! Bani aruncați pe fereastrã!
– Dar dacã ar fi un sistem în care sã ai încredere, ai plãti?
– Nu-s curios, da’ prima datã vreu sã vãd. Auzi, mai bine hai sã bem un pahar de pãlincã șî sã mâncãm ceva bio din gredinã șî din coteț. Încã pe-aici n-o venit ,,specialiștii” sã-mi strîce rânduielile…șî nici cu bani n-o plouat asarã. Prunii o rãmas pruni. Cafele, n-am. Nu cresc în gredinã, da’ ți-oi da o canã de lapte acru cu cozonac fãcut în cuptor, dacã zîci cã stai prost cu ,,țevile”. No, așe! Ce mai face doamna preoteasã, bunica dumnitale? Mai trãiește?
– S-o dus, bade Nicã.
– No, sã-i fie țãrâna ușoarã. Pe-atunci era altfel, alți oameni, alte vremuri. Amu, la tãți le trebe bani. Mie, nu. Dupã cum vezi am fãcut pace șî cu dracu’ șî cu mã-sa șî cu popa.
***
© Ioana Haitchi
Nepoata popii, 21.01.2014,
Cluj Napoca – Vorbe faine din Ardeal
Foto preluate din Revista “Transilvania Business” nr. 39, pag 75

Save

Anunțuri

1 comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s