Mӑruntaie albe cioplite în fin

Mӑruntaie albe cioplite în fin,
Zborul are aripa ce sfâşie pale de ceaţӑ,
Arcuite şiraguri cu urme de zei în senin,
Din zӑpadӑ îşi urcӑ amiaza şi o rӑsfaţӑ,
Iar nopţile adorm mai sӑrace cu înc-un suspin.

Mӑ vor sӑruta doar buze de poet pe creştet,
Ele mӑ cunosc mai departe de gând,
Precum sӑmânţa roditӑ ce creşte şi creşte
Scufundatӑ într-o sevӑ ce m-a îmbӑiat
Şi voi sӑruta doar mâinile ce-mi scriu de iertare,
Ca despre naştere, moarte, eternitate, sfinţire
Şi despre liniştea ce ne-a creat.

Mӑruntaie albe cioplite în fin,
Mi te ascunzi îmbrӑţişând infinituri celeste,
Arcuite şiraguri cu urme de zei în senin,
Te aştept într-o toamnӑ cu Frunze pocnind
Din castanii cu îngeri la glezne.

Din cartea de poezie Trezvie

Semnatura Ioana-page-001

27.03.2017, Klausenburg
Foto: Internet
© Ioana HAITCHI – Copyright – Toate drepturile rezervate

Save

Save

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s