Cerul acela

Magda_Isanos

Cerul acela fără de grabă căzu
și mirosi albastru lângă mine,
la ceasul trist când stelele luceau
cum cupele pe jumătate pline.

Ca ochii obosiți de vis, aşa
se desfăceau astralele pleoape
și tulbure, ca-n fundul unei ape,
cocorii nopții, ultimii, treceau.

Era hotar și liniște-n hotare
de s-auzea cum florile trosnesc,
ca niște-aripi de înger care cresc
departe-n mari grădini neștiutoare.

© Magda Isanos, Poezii, Institutul de Arte Grafice „Brawo”, Iași 1943
Foto: Magda Isanos

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s