Refugii

14191893_10154621769238606_3588710188594101556_n

Mi-e dor de Nӑsӑud, mi-e dor de Bistriţa,
de parcӑ ar fi sӑ mor ca mâine,
de strada Toamnei mi-e dor
şi de leagӑnul din capӑtul grӑdinii.
Vis-à-vis de casa noastrӑ era casa judecӑtorului Oprea.
A trecut la cele veşnice, sӑracu’, dar Nӑdiţa, oare pe unde-o fi?
Noi nu ne-am jucat niciodatӑ.
Ne-au despӑrţit judecӑţi.
***
Moşu’ Alexandru a cumpӑrat întotdeauna case lângӑ biserici,
lângӑ livezi şi lângӑ vie
şi din toate nӑştea câte-o rugӑ.
În capӑtul strӑzii mai este şi azi şcoala de muzicӑ,
îmi cântӑ şi acum pianul pe care n-am avut voie
nici sӑ-l vӑd, nici la care sӑ cânt vreodatӑ.
Era “instrument nemţesc”.
Sӑ meargӑ la acordeon, mi-au spus, la “casa pionierilor”,
îi ajunge.
Şi m-am dus.
Am învӑţat, “ciobӑnaş cu trei sute de oi”.
Activistu’ ascuns în patul mamei avea coşmaruri.
Acel acoperiş a aparţinut bunicului meu,
vândut de partid
pentru plecarea lui mai la vest.
Refugiaţi am fost cu toţii, ei acolo, eu aici,
Ne-am rugat fiecare în sfinţenia lui
sӑ ne ajungӑ pânӑ când ne-om revedea.
***
Cum împarte Dumnezeu refugiile,
Are El un calcul de Ȋmpӑrtӑşanie a durerii
Prin fiinţele noastre preaveşnice.
***
© Ioana HAITCHI, 04.05.2017, Tübingen
Foto: Ioana Haitchi
© Ioana HAITCHI – Copyright – Toate drepturile rezervate

Save

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s