Recuzitӑ (Lui “Norman” şi “Domnului”)

Nu ştiu dacӑ s-a trezit dimineaţa
ori surâsul tӑu îngrӑmӑdea alte dimineţi,
Când orizontul se prefӑcea într-o scenӑ,
un spectacol cu Actori deghizaţi în alţi Actori,
cu Frunze deghizate-n Frunze.
Zeul de serviciu le spunea tuturor
sӑ mai lase loc de încӑ un act
în care visul nopţii sӑ ne mai joace o scenӑ
a iubirii veşnice. Nimeni n-a aplaudat,
Un sfârşit la fel de tragic precum omenirea însӑşi.
***
Mereu se pretind a fi mişcӑri de décor,
Mereu se lasӑ întunericul şi cortina aceea, mereu roşie,
O lacrimӑ ce mereu îşi schimbӑ înfӑţişarea,
ia chipul neostenit al actorului şi îl aşazӑ în recuzitӑ,
unde mai construieşte o mascӑ pentru viitorul rol.
***
Nu ştiu dacӑ s-a trezit dimineaţa
ori surâsul tӑu îngrӑmӑdea alte dimineţi,
Când Lacrima prefӑcutӑ în Lacrimӑ
Juca rolul unui muritor sfânt pe cruce
Cu masca unui actor din recuzitӑ.
***
© Ioana HAITCHI 07.02.2017, Klausenburg
Audio SoundCloud: Ioana Haitchi
© Ioana HAITCHI – Copyright – Toate drepturile rezervate

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s