Poemul mărilor

Ioana Haitchi, Octombrie 2015, prelucrare Ucu

Trebăluia prin odăiţă cu povara gândului,
– să se ia cu viaţa, voia –
şi viaţa i se ţinea scai de inimă
şi bătea sacadat un timp al sufletului.

Nu era nici noapte, nici zi,
nici înserare şi nici răsărit.
Să fi fost un timp oprit
de care se împiedecase vântul
ostenit de-atâtea soroace.
Auzi, omule,
bea un pahar cu apă şi opreşte furtunile,
mănâncă un cerb şi fă-ţi coroană peste curcubeie,
aşază oglinzile pe liniştite ape,
să poţi înălţa cântul,
încalţă-te cu pacea din cuiburile berzelor
ce-şi cântă lerul,
iar apoi să-ţi potriveşti călcâiele ridicate
în care să se sprijine cerul.
….
Ce rost mai are să te amăgeşti cu uitările,
când sufletul are mai multe odăiţe
în care îţi poţi linişti toate mările?

© Ioana HAITCHI, 22.04.2016, Klausenburg
Foto: Ioana Haitchi, prelucrare Valer Puia
© Ioana HAITCHI – Copyright – Toate drepturile rezervate

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s