Destin omenesc (Menschenlos)

Ingeborg Bachmann

Castelul fermecat al norilor în care plutim…
Cine ştie, dacă n-am trecut deja prin multe ceruri
cu ochii strălucind?
Noi, cei exilaţi în timp
şi din spaţiu rostogoliţi,
noi, zburători prin noapte şi abis.

Cine ştie, dacă n-am zburat deja pe lângă Dumnezeu
şi fiindcă am străpuns cerul fără să-l vedem
şi seminţele noastre mai departe le răspândim,
doar pentru a trăi în mai întunecate seminţii,
acum din vină, plutim?

Cine ştie, dacă nu din trecut, murim prelung?
Sfera norilor tot mai sus ne îndrumă.
Aerul deja subţiat, mâinile ni le-amorţeşte
şi când se frânge glasul şi suflarea ni se-opreşte?
Rămâne vraja pentru clipele din urmă?

© Ingeborg Bachmann
© Traducerea Ioana HAITCHI, 14.02.2016, Klausenburg
Foto: Internet

Menschenlos

Verwunschnes Wolkenschloß, in dem wir treiben…
Wer weiß, ob wir nicht schon durch viele Himmel
so ziehen mit verglasten Augen?
Wir, in die Zeit verbannt
und aus dem Raum gestoßen,
wir, Flieger durch die Nacht und Bodenlose.

Wer weiß, ob wir nicht schon um Gott geflogen,
und, weil wir pfeilschnell schäumten ohne ihn zu sehen
und unsre Samen weiterschleuderten,
um in noch dunkleren Geschlechtern fortzuleben,
jetzt schuldhaft treiben?

Wer weiß, ob wir nicht lange, lang schon sterben ?
Der Wolkenball mit uns strebt immer höher.
Die dünne Luft lähmt heute schon die Hände,
und wenn die Stimme bricht und unser Atem steht ?
Bleibt Verwunschenheit für letzte Augenblicke?

© Ingeborg Bachmann
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate

Save

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s