Desprinderea

canvas

Acolo, între gânduri, se poate întâmpla desprinderea.
Ȋntâi o grӑdinӑ cu pomi ce rodesc icoane,
iarba de forma inimii ce priveşte spre pomi.
Hӑul se desprinde în curcubeu,
iar negrul roieşte culoare.
Sus ori jos, fӑrӑ noţiuni. Totul e în echilibru perfect,
cӑldurӑ fӑrӑ simţ a trupului de jos.
Nu pot reveni.
Rӑmân în grӑdina pomilor cu icoane-rod
şi prin cordonul corpului inert
îmi respir o altӑ dimensiune.
Doar eu şi nu mӑ recunosc
în partea de timp fӑrӑ de timp, fӑrӑ mӑsurӑ.
Sunt eu, cea infinitӑ.
Ȋntâlnesc chipuri de-un rece-senin,
glasul închinӑ alte cuvinte.
Aşezӑri nu existӑ,
nu sunt vӑi şi munţi, nu sunt umbre.
nimic nu-i aşezat şi nimic nu pluteşte.
Sunt îmbrӑcatӑ doar cu iubirea de-acasӑ.
Adevӑr vӑ spun,
îmbrӑţişarea şi sӑrutul sunt pӑmântene
şi bucurie dumnezeiascӑ.

Respirӑ cordonul în trupul din pat,
E drumul prin vremea uitatӑ de vraci,
E starea de sus din simplitatea de jos,
E pulsul din vene, e pulsul din tâmple,
E pulsul din ornicul vremii sfios
Ce vrea sӑ mӑ-ntâmple.

© Ioana HAITCHI, 24.11.2013, revizuitӑ în 05.03.2017, Klausenburg
Foto: Ioana Haitchi
© Ioana HAITCHI – Copyright – Toate drepturile rezervate

Save

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s