Despre fericire

Despre fericire

Pietrele ce ne îndoaie spatele
străluceau cândva pe un cer
în care păsările aveau încheietura aripii
înşurubată în odăiţa noastră,
un cer care ne-a trădat lumina
şi a închis fereastră după fereastră.

Despre fericire aş putea să-ţi spun,
că are un preţ nefericit de mare,
că stă cocoţată în piciorul de barză
îndoit către acul mic al ceasornicarului bătrân
şi cântă un cântec de leagăn
spatelui încovoiat rănit de aceleaşi arme
din care pacea îşi flutură senină albul păgân.

Pietrele ce ne îndoaie spatele sunt fine
şi semeţ lustruite de un cer ilegitim,
trădate de lacrimile noastre libertine
atunci când fără să ştim,
înşurubam în furtună dorinţele
aruncând cu pietre în dependenţa de iubire.

Chiar şi acum când am deschis cerurile
cu fineţea durerii aşezată în mine,
despre fericire aş putea să-ţi spun,
că are un preţ nefericit de mare,
din care zile peste zile
se deşiră o pradă de război într-o ţeavă de tun
din care zboară păsări ce sărută călcâiul lui Ahile.

Din vol. Monşer, Klausenburg Publishing, 2017

© Ioana Haitchi, 08.09.2016, Klausenburg
Foto: Internet
© Ioana Haitchi – Copright – Toate drepturile rezerate

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s