Spurcӑciuni

SONY DSC

Vine o vreme când se nasc prӑpӑstii
şi ne privim fiecare din partea lui de adevӑr,
E calea prin care ne câştigӑm un alt fel de a fi,
De a ne respecta doar depӑrtarea
şi fineţea adâncului.
Vine o vreme când oamenii,
Chiar oamenii,
Uitӑ mereu îmbrӑţişarea
Şi se transformӑ în ceea ce nici ei
n-au crezut vreodatӑ cӑ pot fi.

Vine o vreme când e prea frig în miez de varӑ,
Când se naşte clipa ce înghite toate amintirile
Despre tine,
acel ce odatӑ ai pretins cӑ mi-eşti prieten.
Ce prietenie subţire, monşer,
cӑ doar cât de trainicӑ ar fi putut sӑ fie,
Dacӑ viaţa are firul mai subţire
decât al harnicului pӑianjen?

Vine o vreme când se nasc spurcӑciuni
cu palme, degete şi mâini,
cu limbӑ şi picioare,
Eu în partea mea de prӑpastie le arunc,
acolo, de fineţea adâncului sӑ se izbeascӑ.
Despre punţi?
E prea devreme şi cred şi spun,
Cӑ nu ştiu când se va mai naşte altӑ clipӑ
care sӑ înghitӑ o aşa tandreţe, un aşa tumult.
E doar vremea când macii îşi întind aripile
peste neputincioasele mâini.

© Ioana HAITCHI, 12.06.2017, Klausenburg
Foto: Doru Panaitescu
© Ioana HAITCHI – Copyright – Toate drepturile rezervate

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s