95 de pagini pe care nu le-a citit nimeni

der-dramatiker-oedoen-von

Ödön von Horváth, unul dintre cei mai mari dramaturgi din secolul al XX-lea, a scris în 1924 o dramă care nu a fost niciodată publicată. Manuscrisul acestei drame va fi scos la licitaţie. (n.n. articolul original a fost scris la data de 24.03.2015)

Firul evenimentelor ne întoarce la mijlocul anilor nouăzeci. La acea vreme, documentul dactilografiat a apărut discret la o casă de licitații din Pforzheim (N.B. Germania, Landul Baden – Württemberg). Preţul a fost redus, deoarece a existat doar un singur client. Nimeni nu părea să fi observat, că acesta conținea doar o parte dintr-o scriere dactilografiată şi necunoscută a dramaturgului Ödön von Horváth. Nimeni nu știa de conținutul acestei piese, nimeni nu știa de existența sa și nici astăzi nimeni nu poate spune, de ce o piesă de teatru, complet conservată a unuia dintre cei mai populari dramaturgi din secolul al XX-lea, nu a fost publicată, nu a fost niciodată realizată și complet uitată. Nu se ştie nimic despre împrejurările în care s-a creat, nu se ştie nimic despre planurile și intențiile urmărite de Ödön von Horváth și editorul său. Se pare, că aproape tot ce are legătură cu această piesă este un mister, începând chiar cu titlul piesei: Nimeni.

Acest document a devenit acum proprietatea unei persoane private care a hotărât să îl scoată la vânzare. În catalogul semnăturilor de licitație de la casa de licitație JA Stargardt care va avea loc la Berlin astăzi și mâine, drama este listată sub numărul de lot 133:
O piesă necunoscută a lui Horváth
. Există 95 de pagini dactilografiate, reproduse, perforate și capsate și care se află într-un plic original. Pagina de titlu (vezi imaginea noastră) are pe lângă titlul piesei Nimeni (Niemand) și un subtitlu, Dramă în șapte acte, numele autorului  Ödön von Horvat și un anunț de copyright. Este expediat în anul 1924 la editorul Die Schmiede, Berlin W. 35, str. Magdeburg. 7

Franz Kafka – Un artist al foamei – este publicat aici pentru prima dată, Joseph Roth, Alfred Döblin și Rudolf Leonhard au fost publicaţi de acest editor precum și ilustratorul George Salter, care a apărut un pic mai târziu, Döblin în 1929 şi romanul lui S. Fischer, Berlin Alexanderplatz; ar fi trebuit să fie de renume mondial numele multor cărţi publicate la Schmiede. Tânărul Horváth, ce avea atunci atunci doar 23 de ani și încă era în mare măsură un necunoscut, a ales astfel o casă de editură cu totul respectabilă pentru opera sa. Aşa s-ar putea crede – dar numai la prima vedere.

Doar fratele lui Horváth îşi aminteşte

Editura a fost fondată în 1921 de către editorii Julius Salter și Fritz Wurm, dar există şi alte precizări în legătură cu această înființare, deoarece totul s-a finalizat în 1924. De fapt, editura a fost fondată de două ori: prima dată în 1921 ca un GmbH, iar apoi, din cauza dificultăţilor de plată, în 1924 a avut loc o fuziune cu o companie de stat. O mutare inteligentă. Patru ani mai târziu, Salter și Wurm au devenit în cele din urmă solvabili, dar a urmat o serie de procese în care s-a ajuns la facturi neplătite și drepturi de autor reținute. Kurt Tucholsky a scris: Această editură are protecţia Asociaţiei scriitorilor germani şi deţine munca a mai mult de opt edituri importante, într-un articol lung, supărat fiind şi publicat în Weltbühne, în august 1929, în care Tucholsky i-a prezentat fără milă pe cei doi editori, ca fiind nişte comercianţi lipsiţi de scrupule.

El nu a salutat doar insolvența lor – Pacea falimentului lor – ci mai mult, a avertizat puternic toți autorii, ca niciodată să nu mai aibă încredere a le transmite manuscrisele: „Din anumite motive, comisionul artiștilor este de multe ori insuficient şi tratat ca pe o glumă, dar el există în tot ceea ce înseamnă artă. În modul cel mai dispreţuitor, în noul număr din „Berliner”, spune: acest băiat „fixat ” este leneș și nepăsător într-adevăr; un yankeu din Poznan sau Praga – cu mâinile în treisprezece magazine în același timp extrem de supraîncărcate, supraexcitat, el nu face nimic pentru a pune capăt acestei situaţii, dar el este mereu acolo. Worm și Salter au fost reprezentanți ai acestei specii; (…) Ar trebui să-i alunge pe acești oameni cu bice, pe oriunde îi întâlnesc. „

Nu este cunoscută data la care Horváth a trimis piesa editorului său, scrisoarea cu textul dactilografiat fiind nedatată, dar se pare că este posibil ca dificultățile economice ale lui Schmiede și restabilirea ulterioară a echilibrului financiar, să aibă de-a face cu soarta misterioasei opere. De asemenea, este foarte posibil ca eșecurile editurii să fi provocat daune colaterale. Dacă manuscrisul inițial a rămas, de ce nu există nicio mențiune a piesei, cum ar fi notele sau scrisorile lui Horváth – aceste întrebări rămân fără răspuns. În Traugott Krischkes 1980, Horváth i-a publicat biografia, Un copil în timpul său, în care este cel puțin o referință vagă: Lajos Horváth, fratele mai mic al lui Ödön, scrie Krischke, „ar putea, chiar peste zeci de ani să scrie într-o manieră expresionistă o nouă piesă şi s-o trimită într-un plic albastru cu legenda, „Nimeni nu îşi aminteşte”.

Articol preluat din Frankfurter Allgemeine Zeitung

http://www.faz.net/aktuell/feuilleton/buecher/unbekanntes-stueck-von-horvath-wird-versteigert-13501974.html

© Traducerea Ioana Haitchi, 27.03.2015, Baden-Baden
Foto: Ödön von Horváth

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s