M-a întrebat într-o zi, aşa, din plictis:
Nu vrei să fugim în lume?
Hai să fugim cu o barcă.
Ce dacă scârţâie şi prinde uşor, apă?
Suntem uşurei, apele sunt tulburi,
dar nu mai face nimeni valuri
şi lumea uneori e mică, ajungem repede.
Hai, îmi zicea, hai să-i lăsăm pe toţi netrebnicii
să li se usuce gura urlând la altă lună,
Pe-a noastră o aşezăm în catarg
şi stelele ni le luăm, încap toate în pânzele noastre.
Hai, îmi zicea, hai că oricum avem în palme bătături
şi nu o să ne facem altele de la vâslit.
Hai, că luăm şi cireşul din curte, cu rădăcinile lui
astupăm locul de unde prindem apă.
Hai, îmi zicea, vremea încă e caldă.
La iarnă s-ar putea să îngheţe cireşul. Ce zici?
Sau poate o să-ţi cânt la o chitară din lemn de cireş,
ca la serbări, Let it be.
Din vol. “Monşer”, Klausenburg Publishing, 2017
© Ioana HAITCHI, 18.07.2016, Klausenburg
Foto: Internet
© Ioana HAITCHI – Copyright – Toate drepturile rezervate
