Let it be

Let it be

M-a întrebat într-o zi, aşa, din plictis:
Nu vrei să fugim în lume?
Hai să fugim cu o barcă.
Ce dacă scârţâie şi prinde uşor, apă?
Suntem uşurei, apele sunt tulburi,
dar nu mai face nimeni valuri
şi lumea uneori e mică, ajungem repede.

Hai, îmi zicea, hai să-i lăsăm pe toţi netrebnicii
să li se usuce gura urlând la altă lună,
Pe-a noastră o aşezăm în catarg
şi stelele ni le luăm, încap toate în pânzele noastre.

Hai, îmi zicea, hai că oricum avem în palme bătături
şi nu o să ne facem altele de la vâslit.

Hai, că luăm şi cireşul din curte, cu rădăcinile lui
astupăm locul de unde prindem apă.

Hai, îmi zicea, vremea încă e caldă.
La iarnă s-ar putea să îngheţe cireşul. Ce zici?

Sau poate o să-ţi cânt la o chitară din lemn de cireş,
ca la serbări, Let it be.

Din vol. “Monşer”, Klausenburg Publishing, 2017

© Ioana HAITCHI, 18.07.2016, Klausenburg
Foto: Internet
© Ioana HAITCHI – Copyright – Toate drepturile rezervate

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s