Poetul în toamnă: Andrei Zanca

Gogea's Blog

*

octombrie

 .

cum din pulberea mea risipită cândva peste ape

se va desprinde o pasăre, orice marginalizare

orice recluziune ori anatemă a fost și este

în lumea asta un însemn de noblețe.

estimp în depărtare un abur de aur peste oglinda apei

până înspre ambuscada de ruginiri a pădurii, o clipă

o clipă încremenită-n tăcerea

învăluirii / pale de vânt însoțind

căderea frunzelor peste verzuiri de răcoare, lasă  –

lasă-mă să-ți împărtășesc toate astea

cât mai e clipă, cât mai e pădure

între arbori, totul

totul pătruns, totul înfiorat de-aceeași prezență

între întrezăriri, așteaptă  –   așteaptă-mă   –

de-atâta vreme sunt pe drum, tu,

tot mai aproape  –   nesfârșit de aproape

mai aproape decât mi-am fost eu mie însumi vreodată.

*

Vezi articol original

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s