mӑicuţa rela – omul cu o mie de feţe

Relu mӑ suna şi se adresa mamei mele atunci când întreba de ea cu ”mӑ-ta”, mesteca ciocolată vorbind la telefon, îmi spunea ”cucoanӑ” pe considerentul cӑ şi Marianei Bitang îi spunea aşa şi o enerva. Îmi spurca în privat foarte multe gimnaste, iar în public, laudatio. Un exemplu? Hai sӑ vӑ dau unul. Mӑ sunӑ într-o zi dupӑ ce Adrian Stoica şi-a dat demisia şi îmi spune:

— Îţi dai seama cât de nesimţitӑ e Rӑducanca? Stoica a trecut azi pe la federaţie sӑ-şi mai ia din lucruri şi s-a întâlnit cu noua şefӑ care i-a spus: ”Nu-mi amintesc sӑ vӑ fi chemat, domnule Stoica.”

Nu trece mult de la această discuție şi posteazӑ o fotografie cu Andreea Rӑducan care avea scris pe verso cuvinte de mulţumire la adresa lui. Apoi după vreo lunӑ, alte ”amintiri” de pe Facebook în care Andreea lua atitudine cu un an în urmӑ despre o anumitӑ chestiune, ceva politicӑ despre cât suntem noi de mici ca popor. Trecem şi peste asta şi comenteazӑ de data asta mai prietenos la un comment al soţului Andreei. Vrea sӑ se prezinte noii ”stӑpâniri” în fel şi chip deoarece nimeni, atenţie, NIMENI! nu-i dӑ bunӑ-ziua în curtea aceea mare a colegiului universului. Copiii trec pe lângӑ el şi îl ocolesc, dar el e foarte ocupat, desigur.

Apropo, ştiţi ce salariu are acest individ? Avea 1370 lei net înainte de majorarea de la sfârşitul anului trecut, iar azi undeva la 1500 ron. Ştiţi ce munceşte de banii ӑştia? Are 4 ore pe sӑptӑmânӑ! Aţi auzit bine, 4 ore de ”artisticӑ”, programate dupӑ cum a dorit mӑria sa, relu, cӑ doar e mare prieten cu directorul: luni, marţi, joi şi vineri câte o orӑ de la ora 18. Atât! Adicӑ aproape o sutӑ pe orӑ, dar având în vedere cӑ fetele de la colegiu încӑ sunt mici, nu rezistӑ o orӑ, aşa cӑ ora e de o jumӑtate de orӑ. Deci pentru 8 ore, puia are în buzunar 1500 ron, foarte bine, nu? Sӑ tot munceşti la stat, başca sӑ comentezi, cât de proşti sunt alţii şi cât de deştept e musiu. Şi asta nu e tot: are casӑ, masӑ, curӑţenie zilnicӑ în camerӑ şi serviciul suplimentar pentru spӑlarea lenjeriei. Are timp berechet, stӑ în fereastrӑ ca o muşcatӑ, gata pentru o nouӑ bӑtaie de joc pentru cine s-o nimeri, pentru cӑ am uitat sӑ vӑ spun, bӑtaia de joc e starea lui de graţie. ”Toatӑ viaţa am fӑcut doar ce am vrut”, mi se lӑuda, asta însemnând cӑ e un obraznic şi că a învӑţat de mic cum sӑ înjure elegant, vezi-doamne, ca un ”don”. Pot spune doar cӑ dacӑ m-am lӑsat dusӑ în jocul lui de ieri, a fost pentru cӑ eram sӑtulӑ de atitudinea lui, ştiam foarte bine ce va urma pentru cӑ ştiu acest film deja pe de rost şi îmi era pur şi simplu greaţӑ de puia, nu-l mai doream, mai ales dupӑ ultima ”carte”.

Sӑ ”Mori în chinuri” e un titlu de carte, desigur, ţie numai de bine, fratele meu drag, cӑ doar cine nu are prieteni, sӑ treacӑ pe la colegiul universului şi sӑ facӑ o cerere de statuie pentru puia, fiindcӑ e tare necӑjit cӑ nu are pe umӑrul cui plânge.

N.B. Greața mă apucă citind cele de mai sus. Unde mi-a fost mintea să mă încurc cu asemenea…? În lumea lor se tace, mai bine zis, se merge pe metoda ”lovește și fugi”.

© Ioana HAITCHI, 22.02.2018, Klausenburg

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s