Cuantică poetică

Te iau de la matematică, de la cuantica fizică,
de la ultimul fir de nisip şi spune-mi,
dacă există ceva, mort sau viu,
care aici să nu aibă memorie.
Azi nu vorbim despre Dumnezeu.
În prima zi a lui april e periculos a fi serios.
Glume de primăvară, Monşer,
cu fiecare marte, cu fiecare floare,
cu fiecare cuantică ce se regrupează la fel,
cu fiecare Sahară nesătulă de soare.

Te iau de la ultimul por,
de la prima picătură de iască,
de la prima ploaie şi spune-mi,
dacă există ceva care poate aici trăi
fără binecuvântare dumnezeiască.
Despre binecuvântare putem vorbi
şi despre iubirile uneori prea bezmetice,
ca despre o cuantică de primăvară
cuibărită în toate mofturile mele poetice.
O astenie nevinovată, Monşer,
cu fiecare păpădie, cu fiecare albină de seară,
cu fiece cuantică mofturoasă regrupată infinit-efemer
în hexagoanele misterioase de ceară.

Te iau de la primele iubiri,
de la primul măr mâncat pe nerăsuflate,
de la războiul cu iţa în cruce şi spune-mi,
dacă există ceva, mort sau viu, care aici să nu aibă păcate.
Ştiu, în prima zi a lui april e periculos a fi serios,
chiar şi de la nivelul minim al frunzei de anghinarie.
Azi nu vorbim despre Dumnezeu,
învârtim doar pe degete cuantica de avarie.
Doar mofturi poetice, Monşer,
în fiecare gând, în fiece literă tocmită,
în fiece şoaptă înghiţită flămând
de o cuantică poetică îndrăgostită.

Semnatura Ioana-page-001

01.04.2016, Klausenburg
Foto: Ioana Haitchi
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s