Mim

Am început să-ți sărut fruntea
rid cu rid într-o noapte-cunună,
trei rânduri şi unul întrerupt de pleoapă
şi apoi de sprânceană.
Întotdeauna mi-a fost teamă,
nu ştiu de ce,
că eternitatea leneşă
ar putea ameți mai tare ca o furtună.
Mim, fără zâmbetul tău
mi-e greu să-ți acopăr orice.

Dacă a venit iarna,
înseamnă că eşti la mine acasă,
că lemnul nu se lasă ars
de nu-i citeşte fiecare vreasc.
O fi glezna ta îngerească
ce te-a oprit a face încă un pas.
Un ceai, ba nu, o cafea
o să ne umple nopțile,
dar Mim, te implor,
fără zâmbetul tău
mi-e greu să-ți acopăr orice.

O să las neterminată această scrisoare
mai departe scrie tu
cu vânt, cu ploaie, cu ninsoare,
(O să te iert orice mi-ai zice
despre dragoste),
pentru ca pleoapa mea
să-ți poată acoperi sufletu’.
Mim, fără zâmbetul tău
mi-e greu să-ți acopăr orice.

Semnatura Ioana-page-001 în 13 a lui November, anul de grație două mii şi încă şaisprezece

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s