Dezmierdarea de fagure

Aşa bӑtea aripa de fluture pe obrazul dimineţii,
Îşi cânta odoarele cu pӑrul bӑlai,
Le ţinea în braţe ca mamele ce le cântӑ pruncilor de trezire
Sӑ-i înveţe pe vecie, dragostea.

Eu am fost şi mare şi adiere şi furtunӑ şi fluture,
Când larva era mai preţioasӑ ca zeii,
Când privirea era mai rotundӑ ca mugurii
sacrificaţi pentru desӑvârşirea cupolei,
Am fost într-un timp înalt, prea înalt
Ori poate limbile lui n-au ştiut încovoia arcele serii
Ori poate liniştea, da, liniştea,
Avea prea multe scӑriţe pe nervura frunzei.

Nu ştiu de ce nu te-am vӑzut,
Doar ştiusem cӑ eşti, doar ştiusem, chiar ştiam
Gustul sӑrii şi mierea coaptӑ,
Aveam şi un mal pentru cei truditori
şi pentru visӑtori, farul.

Rӑmâne dezmierdarea de fagure
Şi cântul odoarelor
şi aripa de fluture pe obrazul dimineţii
în braţele mamelor ce le cântӑ pruncilor de trezire
sӑ-i înveţe pe vecie, dragostea.

Din cartea de poezie, GULG

© Ioana HAITCHI, 24.03.2018, Klausenburg
Foto: Ioana Haitchi
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate

Semnatura Ioana-page-001

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s