AICI MEREU CĂILE (AQUÍ SIEMPRE LAS CALLES)

Aici mereu căile și armoniile lor îndepărtate: în fiecare trecere există chiparoșii cerniți ca o eternitate de singurătate care a sculptat respirația. Noi, orbi de infinit, ne-am înmuiat în cheagurile trecerii și am înțeles că soarta are propria ei mistică: pelerinajul, bunăoară, în vântul absolutului. Uneori lumina scapă din suflet pentru a ne face să înțelegem noaptea, noaptea care ne ascunde în grădinile visului. Cred că în ultima piatră pe care am privit-o, am luat act de transcendența speranţei.

Din cartea: Precarități, 2020

© André Cruchaga
© Traducerea Ioana HAITCHI, 19.01.2020, Klausenburg
© Tablou de artyar.ru
AQUÍ SIEMPRE LAS CALLES

Aquí siempre las calles y sus lejanas armonías: en cada travesía hay borrosos cipreses como una eternidad de soledades que ha tallado el aliento. Nosotros, ciegos de infinito, hemos empapado de coágulos la travesía y entendido que el destino tiene su propia mística: peregrinar, acaso, en el viento del absoluto. A veces la luz se fuga del alma para hacernos comprender la noche, la noche que nos oculta en los jardines del sueño. Supongo que en la última piedra que atisbamos, advertimos la trascendencia de la Esperanza.

Del libro: Precariedades, 2020

©André Cruchaga
©Pintura de artyar.ru

Semnatura Ioana-page-001

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s