Recitiri. Augustin Pop (1952-1998): Trei dintre „libertățile dictatoriale” proclamate de poet înainte de 1990

Gogea's Blog

Despre echinoxistul Augustin Pop, retras prea devreme din această lume pe care, mai ales înainte de 1990, a sancționat-o retoric anti-poetic, singularizîndu-se între colegii săi „livrești”, „culturali” printr-o dimensiune politică, în sens etimologic, unul dintre exegeții și prietenii săi cei mai loiali, Virgil Podoabă scrie: „Poet de o exigență extremă față de sine și pentru care fiecare carte constituie o experiență creatoare esențială, Augustin Pop va înfățișa, în cele două cărți ale sale [„Ceea ce fulgerul amînă”, prefață de Marian Papahagi, Ed. Dacia, 1981 și „Apropierea”, Editura Dacia, 1990. Nota admin.], două ipostaze distincte și radical opuse ale poeziei: una impersonală, anticonfesivă și distantă, manevrînd cu abilitate principiile liricii moderne, iar alta personalizată, confesivă, ironică și intertextuală, punînd în acțiune principiile celei postmoderne.
Am recitit cu altă „atenție”, în aceste zile atît de impropriu numite de „distanțare socială”, al doilea său volum, avînd un titlu ce…

Vezi articolul original 239 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s