Întotdeauna am zburat normal

Întotdeauna am zburat normal,

În ciocul berzei, în gândul cuiva,

În braţele tatӑlui meu.

Eram uneori cu albina în stup

Şi apoi în fagure sӑ învӑţ ceara

Şi mierea s-o feresc de gura nesӑtulӑ

A trântorului ce se proclama, zeu.

În copilӑriile bunicilor mei,

Oglinzile, toate oglinzile erau ovale,

O ştiinţӑ a oglindirii

Unui oval perfect vertical.

Le deschideam dulapurile

Și încercam rochiile de mirese

Şi pantofii cu toc din sertare,

Pregӑtiți mereu pentru urmӑtorul bal.

Întotdeauna am zburat normal,

În trei, cu păzitorii pe umeri,

Iar despre zborul cu ochii închişi,

Despre liniştea viei şi vinului din pocale

Ar fi mai nimerit poate

Sӑ vorbesc la final.

Mai e ceva de spus, încӑ puţin de zburat,

Da, un zbor foarte normal, deja ştii…

© Ioana HAITCHI, 09.01.2018, Klausenburg

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s