Păpădia

Păpădia by Ioana Haitchi

Save

Reclame

Bontón

Bonton
Monşer

E o secundă care te minte, Monşer,
sau care se lasă minţită cu atâta uşurinţă,
încât te întrebi, dacă e mister
sau curată nesăbuinţă
într-o anume rotire sau e un pas pătrat
al gândului în orizonturi
sau cine ştie,
poate e chiar o formă perversă de păcat.

Am adus ieri secunda ce fugise cu un bătrân cavaler.
În mantia lui, viermii de mătase erau încă vii,
ţeseau o altă secundă furată
şi n-am să ştiu niciodată,
de ce trăiesc secundele cerate în muzee
sau poate doar un gând s-ar potrivi
peste năstruşnica  viaţă
ce are în puiucul ei
ascunse toate măştile din colivii.

Monşer, mi-e dor de vinul sec  ce l-am băut
într-o dugheană mare, unde butoaiele de bere
se înecau în cercurile mici
ale secundei  cu himere,
o simfonie despre marele nimic
în care pălărierul cu-ale lui coliere
strângea de gât un purice pitit
ce tremura în mantia-bufon,
şi înţepa ca viespea-n miere
un vierme de mătase-n hexagon.

Mi-e dor de palma pălărierului de ar ascunde
un gând de mintea unui om.
Monşer, e o secundă ce ne minte
şi-o face de bontón.

© Ioana HAITCHI, 15.05.2015, Klausenburg
Foto: Ioana Haitchi, “Without eyes”
© Ioana HAITCHI – Copyright – Toate drepturile rezervate

Save

Save

Save

Save

Catargele dintr-un sărut

Catargele dintr-un sarut by Ioana Haitchi

Nu ştiu cum îţi petreci aceste zile,
Dar îţi doresc să-ţi fie aşa cum le doreşti.
Fără de atropină în pupile
Se pot vedea durerile-omeneşti,
Dar, uite, vezi, mi-e tare dor de tine,
Deşi doar ieri spuneam, ce vremuri seci
Ne-ar fi pe un călcâi de-a’ lui Ahile,
De nu ne-am îngâna cu vinuri dulci
Şi roase  de  poverile trecute,
Sorbit cu patimă de un sărut
Lăsat la porţile cu chei pierdute.

Ne-om regăsi printre catarge
Descoperind necunoscute ape,
Atunci când noaptea, ziua-ncet o soarbe,
Atunci când ziua nu ne mai încape
De-atâta bucurie să trăim,
De-atâta dor să ne reverse clipa
Şi de lumina ce-o zidim
Şi de dublura din aripa
Ce zborului i-am dat tribut,
Ce gândului  i-am pus  cunună
În suflete cu paşi tăcuţi,
Pe frunţile de doldora lumină,
Durerile ce ni le-am petrecut,
Să nu ne poarte nicio vină.

Ne-om regăsi printre catarge
Descoperind necunoscute ape,
Atunci când noaptea, ziua-ncet o soarbe,
Atunci când ziua nu ne mai încape.

© Ioana Haitchi, 12.04.2015, Klausenburg
Digital Picture by Ioana Haitchi
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate

Save

Save

Save

Save

Save

Cuib de cuc

Cuib de cuc - Ioana Haitchi

Cucii tineri

În gleznele noastre adorm cucii tineri,
Ne cântă nopţile, strigându-ne…
Schiopătăm aceleaşi clipe de îngeri
Pe gânduri, iubindu-ne.
Ochii închişi mi te caută,
prima dată cu fruntea,
apoi cu inima.
Gleznele ne adorm,
iar pe respirările noastre
cucii tineri leagănă
aceeaşi noapte.

© Ioana Haitchi, 28-29.07.2016, Klausenburg
Digital picture: Ioana Haitchi
© Ioana Haitchi – Copyright – Toate drepturile rezervate

Save