Despre ziua de azi

Aş spune cӑ m-am nӑscut într-o zi de joi,
deghizatӑ vreo trei decenii într-o zi de miercuri.
Câte zile au trecut de atunci, n-am numӑrat
şi nici nu ştiu ce soi de an o fi fost.
Ştiu doar cӑ era dimineaţӑ,
numai bine de ieşit pe uşӑ
într-o alergare uşoarӑ pânӑ la şcoalӑ.
Despre ziua de azi pot sӑ-ţi spun cӑ mai are Frunze,
firave statui din toamna trecutӑ înţepenite în crengi,
cӑ am un dor cuibӑrit în veşniciile mele
şi cӑ port pe creştet sӑrutul poetului frate cu Nichita.
Ȋmi ajunge pentru liniştea de azi ce îmi zbate ochiul stâng.

© Ioana HAITCHI, 13.03.2017, Klausenburg
Foto: Ioana Haitchi
© Ioana HAITCHI – Copyright – Toate drepturile rezervate

Reclame

(Re)Echilibru

Un răspuns la Echilibru, poezia superbă a lui Dan Vasile

Între nord și sud
Păsările zboară cu o singură aripă,
Adie stelele de vară,
Ca peștii pe coama valului
Atunci când marea e blândă.
Răvăşesc ielele de lună plină
Adormind liniștea
Înfășându-se în lacrimă,
Ca un nou-născut la sânul mamei
Ce își îngână prima colindă.

Între nord şi sud
Rotarul îşi cuminecӑ pietrele
În boabele de mӑsline,
Ca sӑmânţa de rod bogat
Atunci când femeia încӑ e tânӑrӑ.
Ȋşi închinӑ bolţile în genunchii ridicaţi
Din îmbrӑţişata iertare,
Aşteaptând sӑ ne citeascӑ
În crenguţa sfioasӑ de rozmarin
Toate psaltirile.

Între noi amândoi
Vulturii au ciocuri de cearӑ
În toate luminile,
Ca aripa ce unduieşte ceaţa
În drumul ei cӑtre inimӑ.

Ȋntre mine şi tine
Pӑsӑrile zboarӑ cu o singurӑ aripӑ
Deasupra cuibului,
Ca stelele de varӑ
Ce adorm legӑnate de linişte.
Ne vom duce pietrele
Și-i vom ascunde inima rotarului,
Iar în cuibul-chilie
Ne vor strânge la piept
Veşniciile.

© Ioana HAITCHI, 12.11.2017, revizuită în 25.01.2018, Klausenburg
Foto: Stas Kadrulev
© Ioana HAITCHI – Copyright – Toate drepturile rezervate

Echilibru

Între nord şi sud,
cam pe la trei sferturi distanţă,
din vârful balanţei, ce-şi spune cumpănă,
păsările au despicat aerul în noi cărări
lăsând în urma lor doar un cuib gol,
rar prilej de-a mă înălţa în vârful picioarelor
să văd soarele cum crapă coaja zorilor
şi scoate puii razelor de lumină
ce ştiu deja să zboare până-n ochii mei
ascunşi printre degete,
să nu mă ard cu aurul
acelui unic şi tainic ceas,
în care balanţa încă nu-şi pierde echilibrul
sub tânguirea vântului ce pândeşte
de după dealul depărtării de mine.

11.11.2017 © Dan Vasile – Copyright – Toate drepturile rezervate

El

17800231_2290386504518924_5922341900151031090_n

Motto:
O sӑ-şi iubeascӑ stea cu stea,
Apa moale, streaşina. (Ioana Haitchi)

Avea un şarm irezistibil
cuprins de acel sentiment
când fӑrӑ niciun motiv
te simţi mai înalt şi îţi eşti fantastic,
Discret, cu o floare la rever,
Cu un baston argintat la mâner
şi pӑlӑria uşor într-o parte,
sӑruta elegant mâinile,
Doar vârfurile degetelor,
toate ale frumoaselor.

Doamnelor, priviţi-i cu admiraţie,
va pleca o întreagӑ lume cu ei,
Fiindcӑ lumile nu-şi mai lasӑ urmaşi,
indiferent de eleganţӑ,
Se risipesc în întregime
Izbite de alte ceruri mult prea mici,
prea deformate, lovindu-ne peste ochi
Cu toate cioturile.
Dar cine ştie?
Poate nopţile
Atunci când vom privi spre cer,
Regizorul ne va schimba rolurile.

© Ioana HAITCHI, 09.04.2017, Klausenburg
Foto: Raul Cortez şi Maria Fernanda Cândido (actori în “Terra nostra”)
© Ioana HAITCHI Copyright – Toate drepturile rezervate

Sânziene port în gene

dreams

Mugurii au dinţii sevei
şi mestecӑ agale desӑvârşirea în rotund,
în frunzӑ se naşte sânul ploii
din care se-nfruptӑ ramul
cel tânӑr, cel bӑtrân.
Pӑsӑrile pot adӑposti cerul
Sau o fi timpul ce se rӑsuceşte în coroanӑ,
Ori e clepsidra ce are nisipul mai greu ca marea
În pomul sculptat în icoanӑ.

© Ioana HAITCHI, 24.06.2017, Klausenburg
Foto: Albena Vatcheva
© Ioana HAITCHI – Copyright – Toate drepturile rezervate

Biciul nemuririi (fragment)

14dbb6ffa5e-Meconopsis-panorama-VG-2015-4872x1953.1400

Sfios e gândul în aşteptarea cuvântului
Şi curajoasă cugetare e aşteptarea,
Precum o pecete într-un lan albăstrui
De miresme născătoare de lacrimi.

© Ioana HAITCHI, 10.07.2014, Baden-Baden
Foto: Internet, Maci din Himalaya
© Ioana HAITCHI – Copyright – Toate drepturile rezervate

Spurcӑciuni

SONY DSC

Vine o vreme când se nasc prӑpӑstii
şi ne privim fiecare din partea lui de adevӑr,
E calea prin care ne câştigӑm un alt fel de a fi,
De a ne respecta doar depӑrtarea
şi fineţea adâncului.
Vine o vreme când oamenii,
Chiar oamenii,
Uitӑ mereu îmbrӑţişarea
Şi se transformӑ în ceea ce nici ei
n-au crezut vreodatӑ cӑ pot fi.

Vine o vreme când e prea frig în miez de varӑ,
Când se naşte clipa ce înghite toate amintirile
Despre tine,
acel ce odatӑ ai pretins cӑ mi-eşti prieten.
Ce prietenie subţire, monşer,
cӑ doar cât de trainicӑ ar fi putut sӑ fie,
Dacӑ viaţa are firul mai subţire
decât al harnicului pӑianjen?

Vine o vreme când se nasc spurcӑciuni
cu palme, degete şi mâini,
cu limbӑ şi picioare,
Eu în partea mea de prӑpastie le arunc,
acolo, de fineţea adâncului sӑ se izbeascӑ.
Despre punţi?
E prea devreme şi cred şi spun,
Cӑ nu ştiu când se va mai naşte altӑ clipӑ
care sӑ înghitӑ o aşa tandreţe, un aşa tumult.
E doar vremea când macii îşi întind aripile
peste neputincioasele mâini.

© Ioana HAITCHI, 12.06.2017, Klausenburg
Foto: Doru Panaitescu
© Ioana HAITCHI – Copyright – Toate drepturile rezervate

Iubesc

14729152_995595623900460_1317592205725732592_n

Ador sӑrutul pe creştet
al aceluia care îţi şopteşte
poezia neştiutӑ decât de el.
Sublime sunt clipele când
Dumnezeu se cuibӑreşte în oameni
de dragul poveştilor,
o fineţe a gândului,
partea aceea de eternitate
care ne trece toate vӑmile.

© Ioana HAITCHI, 11.06.2017, Klausenburg
Foto: Internet
© Ioana HAITCHI – Copyright – Toate drepturile rezervate