Ioana

Ioana Haitchi-page-001-2

Geneză

Mă desprinde cerul cu pleoapa de piatră,
Să cuprindă potopul cu inimi deşarte,
Si nu ştiu dacă este un soare ce-aşteaptă
Sau o gură din raiul pierdut astă-noapte.

Se preling peste laptele nopţii oglinzi,
S-ar putea nimici alte lumi cu nuiele,
Dar te simt prea aproape şi-atunci când mă minţi
S-ar spune că mă porţi printre stele-iele.

Chiar de ieri îmboboceşte pe margini tot cerul,
Chiar de azi mă deschide prea devreme în floare,
Să-mi şoptească firav unde-i şade misterul,
În ce urmă codaşă de pe cărare.

N-am să pot să-ţi răspund peste apele reci,
N-am să ştiu de e viscol sau nu pe afară,
Însă poţi de pe-acum să trimiţi călăreţi
În toate iubirile pierdute aseară.

Cei născuţi din broboada de foc auriu,
Cei uitaţi în plumbul prea greu şi prea rece,
Se unesc în sărutul  sărat şi prea viu,
În secunda când pleoapa de piatră-i petrece.

© Ioana Haitchi – Jeanne Christiane, 26.05.2015, Klausenburg

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s