EU NICI MĂCAR N-AM ȘTIUT

Eu nici măcar n-am știut că ești tu,
Credeam că stelele se joacă de-a v-ați ascunselea cu mine.
Îmi ițeau din toate părțile, iar apoi
Se înșirau ca un colier de perle în văzduh.
Eu nici măcar n-am știut că e poezie,
Fără început și fără de sfârșit mi se oferea,
Mă lăsa în pletele ei s-o scriu în versuri, era ascunsă și vie,
Ca și când lumea s-ar fi născut odată cu ea.
Și nici măcar n-am știut că la numărul trei
N-ar fi încăput decât ea și noi, un singur univers
În joaca aceasta de-a curcubeul viselor noastre,
Ca o nălucă mereu îndrăgostită de vers.
Eu nici măcar n-am știut că mereu și mereu
O parte din noi ne scrie fără să știm,
O parte se roagă întru sfințire,
O parte ne iubește infinit și sublim.
© Ioana HAITCHI, 08.08.2021, Klausenburg
Foto: Poetul Valer Puia
semnatura-ioana-page-001-1

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s